Cresterea vitei de vie si vinificatia pe teritoriul actual al Moldovei a inceput acum 4—5 mii ani in urma, cand Dacii au descoperit producerea vinului din struguri. Vinificatia s-a intensificat odata cu colonistii greci care au ajuns pe coasta Marii Negre catre sfarsitul secolului 3 i. e. n., aducand cu ei propriile traditii de producere a vinului pe care le-au impartasit cu localnicii. Catre anul 100 al erei noastre, in timpurile prospere ale dominatiei Imperiului Roman pe acest teritoriu, vinificatia s-a raspandit si mai mult. Odata cu crearea statului moldovenesc feudal in secolul XIV, viticultura s-a dezvoltat mai rapid. Ea a atins apogeul in secolul XV, in timpul domnirii lui Stefan cel Mare, care a ordonat sa se importe soiuri noi de vita de vie si a stimulat productia vinurilor de calitate. La inceputul secolului XVI, Moldova a cazut vasala Imperiului Otoman, care a interzis vinificatia. Astfel, timp de urmatorii 300 de ani vinificatia a suferit un declin dramatic. Totusi, in cele din urma mostenirea vinului s-a renascut dupa Tratatul de Pace de la Bucuresti din 1812, cand regiunea a fost anexata la Imperiul Rus. Nobilimea rusa a procurat vinariile existente si a inceput sa cultive in preponderenta soiurile locale precum Rara Neagra, Plavai, Galbena, Zghiharda, Batuta Neagra, Feteasca Alba, Feteasca Neagra si altele. In jumatatea a doua a secolului XIX, in Basarabia au fost invitati vinificatori si importate soiuri franceze de vita de vie. Acestui fapt se datoreaza multitudinea de soiuri nobile de vita de vie existente in Moldova. Tot in aceasta perioada zonele vinicole din Moldova precum Purcari au obtinut renume la nivel international. Industria vinului prospera in continuare si catre 1837 Moldova producea peste 10 milioane de litri pe an. Din pacate catre sfarsitul secolului XIX, vinificatia moldoveneasca a avut din nou de suferit din cauza epidemiei de filoxera care a distrus multe podgorii. Totusi, catre anul 1906 plantatiile de vita de vie au fost readuse la starea normala prin plantarea soiurilor altoite, iar catre anul 1914 pe teritoriul Basarabiei se aflau cele mai multe plantatii de vita de vie din Imperiul Rus.
Evenimentele din I si al II-lea razboi mondial s-au rasfrint negative asupra plantatiilor de vita de vie din regiune,multe au fost distruse si vinificatia a stagnat.Doar dupa sfirsitul Razboiului II mondial podgoriile moldovenesti au inceput sa-si revina.Si intr-adevar si-au revenit,gratie unei campanii de amploare de rasadire a vitei de vie in anii ‘50.Catre 1960 suprafata totala cultivate cu vita de vie constituia 220 mii hectare.In urmatorii 20 de ani Moldova a fost republica cu cea mai mare productie de vin din intreaga Uniune.Fiecare a doua sticla de vin si fiecare a treia sticla de vin spumant erau produse in Moldova.La mijlocul anilor ’80 industria vinicola moldoveneasca a fost lovita din nou,de data aceasta prin Campania de interdictie a alcoolului promovata de secretarul PC URSS Mihail Gorbaciov.Podgoriile au fost defrisate in masa,iat vinurile au fost distruse.Dupa declararea Independentei de la Uniunea Sovietica in 1991,industria vinului si-a inceput drumul greu si anevoios de insanatosire.Catre mijlocul anilor ’90 vinariile au fost privatizate,iar proprietarii noi au inceput sa faca investitii in echipament modern.Investitii considerabile in plantatiile vetei de vie s-au facut in perioada 2000-2005,cind multe vinarii au decis sa planteze cloni europeni ai soiurilor populare.In 2007,Moldova cultiva 156,40 hectare,din care 96% erau private.In ultimii 5-7 ani aproximativ 40% din toate companiile vinicole si de cele care produc divin au investit in plantatii noi de vita de vie cu scopul de a asigura un flux de struguri de o calitate mai inalta.
Viticultura si vinificatia ani de-a rindul au ramas principalul gen de activitate al populatiei. Confirmarile acestui fapt pot fi gasite nu doar in documentele scrise si vestigiile istorice, dar si in folclor, obiceiuri, in limbajul cotidian al moldovenilor. Dezvoltarea multiseculara a acestui teritoriu este indisolubil legata de practicarea si evolutia vinificatiei, proces care, sub aspect cronologic, a cunoscut mai multe etape:
- Perioada preistorica
- Perioada antica
- Evul Mediu
- Perioada noua si cea moderna
Perioada preistorica
In Moldova vinul se produce din cele mai stravechi timpuri. Forma spontana a vitei de vie a fost cunoscuta pe acest spatiu inca din epoca eneolitului, adica cu sapte mii de ani in urma.
Viticultura constituia o preocupare a populatiei deja in perioada tripoliana – pe cioburi de ceramica si pe vase de lut, produse intre anii 2700-3000 i.e.n., au fost identificate imprimeuri ale semintelor de struguri, una dintre ele, conform opiniei specialistilor in materie, apartinind incontestabil unui soi cult.
Prelucrarea (fermentarea) poamei si producerea de vin a fost una din activitatile stravechi pe acest teritoriu.
Perioada antica
Dupa cum arata sapaturile arheologice efectuate pe teritoriul Republicii Moldova, cu aproximativ 2500 de ani in urma colonistii greci au familiarizat populatia bastinasa cu procedeele folosite de ei in vinificatie, aceasta fiind una dintre ramurile-cheie ale economiei statului elen antic. Atunci pe meleagurile noastre a inceput „la scara industriala" (in raport cu realitatile acelui timp) producerea de vinuri pentru consum casnic si pentru schimburi pe alte marfuri.
Un nou impuls pentru dezvoltarea de mai departe a vinificatiei a venit odata cu perioada de inflorire a Imperiului Roman, care pusese stapinire pe teritoriile dacilor, inclusiv cele dintre Nistru si Prut. Despre puterea acelui impact vorbeste terminologia, care in popor se foloseste pina astazi pentru tot ce este legat de producerea vinului.
Evul Mediu
In aceasta perioada istorica in mediul boierimii moldovenesti s-a incetatenit un specific „cult al vinului", fapt ce a impulsionat si mai mult dezvoltarea vinificatiei. Pentru plantatiile de vita-de-vie sunt repartizate terenuri considerabile, cunoaste o perfectionare tehnologia vinicola, se construiesc numeroase hrube pentru pastrarea productiei. La curtea domneasca existau dregatori, in a caror grija se aflau viile si cramele. Este semnificativ ca pentru calitatea vinurilor, in special a celor care erau servite la masa voievodului, principalul dintre acestea, vel-paharnicul, raspundea literalmente cu propriul cap.
Din secolul XIV a inceput exportul de vinuri in Polonia si Cnezatul Moscoviei. Pe durata perioadei jugului otoman (secolele XV - XVIII) livrarile nu au incetat, ci s-au extins si mai mult, cuprinzind Ucraina si Orientul. Anume din acea epoca incepe istoria Moldovei in calitate de exportator permanent de loturi semnificative de vinuri.
Ortodoxia ca religie dominanta a contribuit si ea la dezvoltarea vinificatiei, aceasta deoarece vinul era folosit in ritualurile bisericesti si in uzul cotidian al templelor si manastirilor. De remarcat ca fata de calitatea vinului bisericesc era inaintat un set de cerinte destul de riguroase, formulate in „Slujebnicul" din anul 1699. Un alt fapt demn de atentie este ca manastirea „Novodevicii" din Moscova (Noua manastire de maici) ramine pina in prezent un mare comanditar al vinurilor de Purcari.
Din pacate, nu se stie cu exactitate volumul vinurilor produse pe acele timpuri, dar cert ramine ca aceasta marfa era inclusa plenar in schimburile naturale si comerciale, aducind un venit solid pentru Tara Moldovei.
Perioada noua si cea moderna
O etapa distincta a inceput odata cu incorporarea Basarabiei in Imperiul Rus la 1812. Aristocratia metropolitana a facut o moda din „intemeierea de mosii vitivinicole", pentru care din Franta se importau soiuri selecte. In rezultat, ramura a inregistrat o spectaculoasa dinamica de dezvoltare – tinutul Basarabiei plasindu-se pe primul loc in Rusia cu 50% din toate vinurile produse in Imperiu. Daca la 1837 existau 13000 de desetine de vii si o productie de 1 milion de vedre de vin, apoi la inceputul secolului urmator plantatiile ocupau deja 74 000 de desetine, iar productia vinicola a ajuns la 15 milioane de vedre, din care doua treimi erau destinate exportului, inclusiv in Franta, care la acea perioada resimtea un deficit acut din cauza pierderii plantatiilor sale.
Tot in epoca respectiva unele microzone vitivinicole istoriceste statornicite au pornit pe calea obtinerii unui prestigiu dincolo de hotarele meleagului nostru. De exemplu, vinurile rosii de inalta calitate, care provin din Purcari, judetul Tighina, sunt larg cunoscute de trei secole. Ele au fost distinse in 1878 cu medalia de aur la Expozitia mondiala de la Paris. Familia imperiala ruseasca achizitiona vinurile de Purcari pentru vinoteca curtii. Din secolul XIX au inceput livrarile de Negru de Purcari catre casa regala britanica. Familia Romanov pina la urma a intemeiat in Basarabia si o intreprindere vitivinicola proprie, numita Romanesti. Productia acesteia i-a cucerit pe admiratorii rafinati din itreaga Europa – atit suverani, aristocrati, politicieni, cit si oameni netitrati.
Unul dintre cei mai buni vinificatori, P.C. Cazimir, la acea epoca a adus din Franta si a plantat pe mosia sa din apropierea Milestilor Mici butasi de soiuri noi progresive. Iar carierele de piatra parasite el s-a gindit sa le foloseasca in calitate de depozit pentru productia gata.
Revolutiile si razboaiele au stavilit dezvoltarea constanta a vinificatiei moldovenesti. Doar in deceniul sase al secolului trecut s-a procedat la refacerea fabricilor de vin, apoi in deceniul sapte al secolului trecut si-au amintit despre cariere si hrube. Galeriile acestora au fost consolidate, largite, amenajate. Cricova, Milestii Mici, Branesti sunt in prezent cele mai mari obiective subterane de depozitare a productiei intreprinderilor de ramura. Ele reprezinta intregi orase cu strazi care se extind pe sute de kilometri si spatii pentru pastrarea vinurilor efervescente, a circa 30 de mii de tone de vinuri de soi si a 2 milioane de sticle de colectie.