Oenoteca este o colecție de vinuri, un deposit de vinuri îmbuteliate. Cel mai uman și nobil scop al nostru este, probabil, menținerea și perpetuarea vieții. Exact la fel, vinificatorii prelungesc termenul de viabilitate a vinurilor de calitate. Vinul are și el vîrsta prunciei, adolescenței, maturității și bătrîneții. Vinurile albe și roze, în cea mai mare parte a lor, trebuie să fie consummate atunci cînd sînt tinere. Aceste vinuri nu sînt supuse maturizării, deoarece astfel li se păstrează prospețimea, aroma fină și gustul gingaș. În vinurile tinere se simt mai bine particularitățile gustative ale strugurilor proaspeți. Multe vinuri pot fi maturate pe parcursul unei anumite perioade de timp, pentru a se realize o expresivitate mai accentuată a proprietăților de soi și calităților gustative ale fiecărui tip. În procesul păstrării substanțele, care fac parte din componența vinului, se contopesc într-un tot unic armonios, formînd un mosaic de arome și o plenitudine a gustului. Cu totul altfel se comport vinurile atunci cînd sînt maturate în sticle. Contactul limitat al vinului cu oxigenul, existența unei cantități mari de deverși acizi contribuie la manifestarea în vinuri a aromei picante și a tonalităților de mirodenii. În condițiile maturării de colecție se produc procese chimice complicate, în urma cărora gustul și buchetul vinului obțin o finețe, puritate și delicatețe.
Oenotecile se crează în beciurile bine ventilate și uscate, cu temperature constant în limitele a 10-14 grade Celsius. Vinurile îmbuteliate sînt închise în mod obligatoriu cu dopuri de plută mai lungi decît cele obișnuite cu 3-5 mm. pentru ca partea superioară a dopului să fie protejată contra mucegaiului și contaminării cu larve de molii, pe ea se aplică un strat de chit, care constă din parafină și ceară. Sticlele se postează orizontal, ca dopul să fie udat în permanent cu vin, pentru a evita uscarea lui și pătrunderea oxigenului din aer. Sticlele se plasează în secții special pregătite, numite căsuțe. Fiecare lot de vin este păstrat aparte și dotat cu etichete de lemn, care indică explicit denumirea băuturii, producătorul ei, tipul, proprietățile și alte date.
Procesele naturale, care se produc în vinul maturat la sticlă, țin de sedimentarea unui șir întreg de substanțe, înainte de toate- a celor tanante și colorante. În condițiile păstrării vinurilor de colecție timp de mai mulți ani, pe pereții sticlelor se crează așa-numita "cămașă". Vinurile de colecție sînt îngrijite în mod deosebit, de obicei personalul le verifică o dată- de două ori pe an și, în caz de necessitate, înlocuiește dopurile deteriorate. Cu timpul sticlele se acoperă cu praf și mucegai. Acest strat, care vine să confirme vechimea vinului, nu trebuie să fie afectat în procesul de pregătire a sticlelor către vînzare.
Vinurile se comercializează doar fiind însoțite de un certificat, care indică anul recoltei, denumirea vinului și identitatea producătorului. Durata maturării în colecție este determinată de tipul vinului, indicii calitativi ai recoltei, condițiile, în care se păstrează vinurile. De obicei vinurile albe seci se recomandă să fie păstrate în oenotecă circa 10-18 ani, deoarece ele conțin o cantitate mai mică de tanin și acizi carbonici.
Pentru vinurile roșii termenul de maturare este în limitele a 20-35 de ani. Vinurile tari și de desert e mai bine să fie consumate la vîrsta de 25-45 de ani. Cele mai logevive vinuri sînt cele de tip Xeres, care pot fi păstrate în colecție peste 100 de ani.
Oenitecile, în afară de destinație comercială, au și valoare științifică. În ele se studiază modificarea componentelor chimice, structurii vinurilor, particularităților organoleptice. Vinurile de colecție prezintă valoarea practică și istorică. Degustînd oricare dintre ele, oenologii cu experiență pot determina calitatea recoltei din acel an, specificul regiunii de cultivare a viței-de-vie și tehnologia preparării vinului. Cele mai bune băuturi de colecție sînt un etalon pentru întreprinderile vinicole, organizațiile științifice, juriile concursurilor de vinuri.